de Diana Marcu
Suntem săraci în clipe și amintiri,
Fiindcă tânjim perfecțiune.
Răsfățându-ne-n iluzii și pofitiri,
Crezând că atât ne mai rămâne.
Opintiți în obstacole cât un grăunte,
Nu ne mai bucurăm de lucruri mici.
Privind la tot ce ne blochează ca la un munte,
Ne devenim proprii inamici.
Noi rupem lacomi pagini din cartea vieții noastre,
Uitând că este unicul volum,
Ș-apoi privim cu neputință către astre,
Când totu-i gata și viața se transformă-n scrum.
Căci s-au dus zile rând de-a rândul tot aievea,
Și-am stat blocați în propriile gânduri.
Că-nafară de noi nimeni nu ni se-mpotrivea.
Și acum suntem blocați, dar între patru scânduri.