Ce simți când nu mai simți nimic?
Când te privești pe tine în oglindă,
Și niciun gest nu ți se pare comic,
Sau întâmplare să te mai surprindă?
Ce simți când mergi prin ploaia rece
Dar nu grăbești din pas nicicum.
Fiindcă știi că orice ar fi ea trece,
Și nu îți lasă în dar un „Rămas bun”.
Ce simți când mii și mii de vise,
Te năpădesc în miez de noapte,
Și tot atâtea porți îți sunt deschise,
În vis, să le încerci pe toate.
E paroxismul dezinteresului față de orice,
Manifestat prin reprimare proprie,
Când nu mai simți puterea vieții-n voce,
Și simți cum moartea dulce se apropie.
