De-ar fi nevoie, aș trece Nilu-înot,
Te-aș desena pe cerul albăstrui,
Aș face ploaia să ia foc,
Și nu te-aș lăsa nimănui.
Dacă aș știi că lumea se sfârșește,
Și că ne-a mai rămas, numai o clipă.
Ți-aș povesti cum inima îmi crește,
Și cât de mult te place, din lăuntru-mi, țipă.
Aș face punte între două lumi,
Ți-aș pune la picioare totul!
M-aș dărui ție, pe mine însumi,
Ți-aș da canicula dar și potopul.
Aș rupe, petală cu petală, toți trandafirii,
Ca la sfârșit să fie ”Mă iubește”.
M-aș zbate și lupta cu legea firii,
Chiar dacă știu că mi se-mpotrivește.
Nu te-aș lăsa să fii al nimănui,
Și te-aș păstra continuu pentru mine!
Ți-aș dărui tot gustul dulce-amărui,
Al buzelor ce ard de poftă și rușine.
