Despre mine
Nu toți avem povești uluitoare,
Și poate unii suntem mai timizi.
Mă recomand o fire primitoare,
Și uimitoare și totuși enervantă de-ți vine să mă ucizi!
Am o limbarniță pe cinste.
Vai, ce-mi mai place să vorbesc!
Aa, și să scriu fără să inventez!
O să încerc să nu fiu ipocrită,
Am să spun verde-n față orice doleanță.
Poate o să maschez cu vorbe dulci,
Trăiri ce nu se spun de-a dreptul.
Citește cât de mult apuci,
Fiindcă eu scriu încetul cu încetul.
Povestea mea
Eu sunt Diana. Scriu poezii de când mă știu. Îmi amintesc și acum, prima poezie ce mi-a captat atenția și mi-a oferit acele scântei în suflet. Era prima dată când citeam o poezie atât de profundă, iar eu, eu eram atât de mică, și totuși îmi amintesc că am luat cartea de limba română de clasa a V a și timp de 2 zile am recitit-o până ce o știam pe de rost.
” Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel”
Prima poezie ce mi-a făcut inima să tresalte. Am început din acel an să scriu caiete întregi de poezii. Probabil mă voi opri când inima nu-mi va mai bate. Dar întotdeauna voi păși prin viață cu un singur gând:
”Ce rost are suferința, dacă nu o transformi în artă?”
Vă invit să descoperiți cine sunt eu, prin prisma artei pe care o creez.