În liniște mă regăsesc pentru a mia oară.
E un abis de alb, e un nimic frenetic.
Căci am fugit de toate ce puteau să doară.
Și m-am trezit atrasă tot de ele în mod magnetic.
Luptam cu ironia și sarcasmul sinelui
Credeam că sunt mai demnă decât par.
Am tot plecat din vieți, de dragul "binelui".
Și-am început să scriu pe foaie tot mai rar.
Au trecut zile, săptămâni și ani de când am început,
Să îmi pierd timpul, fără să mai socotesc,
Să mă las baltă, să nu continui să mai lupt.
Dar azi ar fi cam timpul să pornesc!
