Singur

Am refuzat să cred că poți fi singur,
Între zeci de oameni.
Am refuzat să cred, am vrut să mă asigur,
Și n-am găsit pe nimeni.

Am vrut să cred că nu există om pe lume,
Să fie singur și să țină-n el
Atâtea gânduri câte-ar putea spune,
În 3 minute, de vorbă într-un apel.

Și totuși m-am văzut pe mine,
Cum mă zbăteam să supraviețuiesc.
Dar numai eu știu, cât m-am putut abține.
Să râd la suprafață, înăuntru-mi să icnesc.

N-am vrut să supăr, n-am vrut să deranjez.
N-am vrut să fiu cea care strică cheful.
Parcă nu meritam, cumva eu să primez,
Nici nu simțeam c-aș fi luată-n calcul.

Am prins în schimb în zbor un fir al povestirii,
Că poate doar în mod, inconștient.
Așa-i posibil să îmi fie legea firii.
Și eu, să îmi fiu unic confident.





Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s