”Ți-e frică de căsătorie?”

Mă bucuram enorm când auzeam că una dintre cunoștințele mele va deveni soție/soț. Mă bucuram pentru iubire. Asta făceam de când mă știu. Mă bucuram de tot ce însemna fericire între oameni.

Recent am înțeles că trebuie ceva mai mult decât bunăvoință ca doi oameni să poată trăi fericiți pentru totdeauna. Trebuie respect și dragoste întreținută constant. Nu te poți aștepta ca un om să te iubească mereu ca la început deoarece atunci te-a iubit și asta e de ajuns pentru o viață. E reală treaba cu ”Flacăra ce se stinge dacă n-o menți ”. Există flăcări magnifice care se păstrează pentru totdeauna, și așa îmi doresc și a mea să fie.

Dar… ca un om ce sunt, am frici. Și nu mi-e frică de compromis și iubire, nici de urmele lăsate de oboseala anilor pe chipul meu, nici măcar de faptul că voi deveni sora, mama, iubita, confidenta și prietena lui cum nu mi-e frică să fiu catargul lui pe vremuri furtunoase și farul lui spre realitate, dar îmi este frică de ele.

Mi-e frică de acele ființe care au ochi mari frumoși și buze pline conturate de ruj roșu. Mi-e frică de ele, cele fără vergeturi și cu piele fină. Mi-e frică de anii ce vor trece peste trupul meu și îl vor face neatrăgător pentru el.
Mi-e frică de hiene. Hiene frumoase care miros a parfum ieftin dar așteaptă parfumuri fine în cadou, hiene cu par despicat de atâta placă dar prins frumos, hiene cu jumătate de tonă de glet pe obraji și cealaltă pe gât ( ca da, bărbații nu mai vin pătați de ruj pe cămășile greu călcate, ci de glet pe pantaloni Whistle) .
Mi-e frică de cele ce se vor uita la el cu priviri cuceritoare în timp ce eu mă gândesc dacă nu cumva am pus prea multă maioneză la salată, dacă am lăsat vreo dungă pe hainele proaspăt spălate și călcate și dacă la muncă am lăsat vreun document nesemnat. Că mndeh, fiecare la un anumit moment în viață ne gândim la alte lucruri.
Dar ele, ele se vor gândi dacă o are la fel de mare cum are portofelul, dacă mirosul parfumului (ales de mine) este cumva vreunul din alea scumpe de le-au văzut ele la televizor, și la un moment dat dacă zâmbetul lui de om bun și drăgăstos cum îl văd eu astăzi și care este unul dintre motivele pentru care îl iubesc, nu cumva se datorează lor.

Așa că da, mi-e frică să mă căsătoresc, deoarece nu vreau nopți triste în singurătate, nici să îmi cânt singură prin casă în miez de noapte când el ”mai are treabă” , ”Nu plânge Dianaaa… ”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s